Sort by
Sort by

Copilul tău trebuie să aibă un echilibru în toate

Alex Ciocan, Ciclist de top si antrenor ciclism

Foto Copilul tău trebuie să aibă un echilibru în toate

 

Am trecut de perioada în care eram copii și deși încă sunt multe momentele în care ne comportăm naiv, răsfățat sau prostește, trebuie să ne concentrăm atenția pe cei mai mici decât pe noi. Copii, adolescenți, tineri. Ei sunt cei care vin din urmă, cei care ne vor reprezenta atât pe noi, cât și țara în care trăim, cei care, la un moment, vor duce mai departe ce am construit noi.

Poate părea cam siropos acest început, dar aceasta este realitatea. Suntem modele pentru cei ce ne privesc, pentru cei ce învață din mers cum funcționează viața. Niciodată un copil nu a crescut în sihăstrie, iar dacă acest lucru s-a întâmplat, atunci cu siguranță a avut multe de învățat la un moment dat și multe piedici de trecut. 

Copilul tău nu trebuie să fie nici cel mai deștept din lume, nici cel mai atletic, nici chiar cel mai frumos (deși este mereu…), trebuie doar să aibă un echilibru în toate. Un echilibru dat de părinte, de educatori, de cei cu care interacționează zilnic sau periodic. Am fost și eu copil (așa cum am mărturisit încă din primele rânduri, mai sunt încă) și mi-a plăcut mult cum am fost crescut.

Poate că am fost norocos sau poate că aceasta este normalitatea, însă acesta este modelul pe care și eu îmi doresc să-l transmit mai departe. Acesta este lucrul pe care mi l-am promis și pe care voi încerca să-l îndeplinesc mereu. Să respect mereu anumite tradiții și etape. Acestea mi se par incredibil de importante în formarea copiilor noștri. 

Și de aici pleacă totul, bineînțeles. Sunt convins că dacă nu am trece cu ușurință peste multe chestiuni ce țin de educație și cultură generală, poate că nici nu ne-am întreba la un moment dat: “cum de se poate așa ceva”?? Promisiunile au fost mereu ușor de făcut dar extrem de greu de respectat. Rețineți, am spus greu, nu imposibil, așa că haideți să ne rupem din timp, răbdare, odihnă poate și să avem grijă de lumea de mâine!

Copiii trebuie să aibă parte de interacțiune cu alți copii, dar și cu adulți, de activități sportive sau artistice astfel încât să se acopere toată paleta de posibilități de autodezvoltare și învățare nesistematizată. Ar fi de preferat să știe ce înseamnă respectul. Nu vis-a-vis de o anume chestiune, ci respectul în sine, cel cu ajutorul căruia te raportezi la ceilalți. 

Atunci când știi ce se cade și ce nu, când știi ce ți se cuvine și ce reprezintă doar un moft, când știi să dai o mână celui care are nevoie de ajutor, să ai empatie pentru semenul tău, să apreciezi meritele celui care muncește, atunci înseamnă că ai cam aflat ce înseamnă respectul.

Tableta, consolele, telefoanele mobile sunt și ele bune, societatea noastră cu siguranță nu mai poate renunța la ele, dar la fel de sigur, toate acestea nu ne vor face copiii mai sănătoși, mai frumoși, mai dezghețați. Îmi doresc ca tinerii din ziua de astăzi să aibă acces la tehnologie, dar să aibă parte și de genunchi juliți și corcodușele nespălate, verzi, luate direct din copac, de care am avut noi parte. 

Mi-aș dori ca elevii să aibă și mândria de a începe singuri un proiect, dar să și lucreze în grup, să știe să răspundă când colegi mai mari sau adulți cu orgoliul supradimensionat încearcă să le frângă aripile, dar, în același timp, să fie și respectuoși, să știe când și cum să salute, și de ce nu, să mai și sărute mâna doamnelor când eticheta o cere. Nu râdeți, acest gest pe care toți îl apreciem atât de mult când îl vedem în filmele de altădată, a dispărut aproape cu desăvârșire. Ni se pare rușinos. De ce? Nu știm și probabil că nici nu mai vrem să răspundem la această întrebare.

Vă mai aduceți aminte când eram în școala generală și primeam o temă pentru a doua zi? Sau o temă de vacanță? Era o chestiune de onoare s-o rezolvăm cât mai bine, să scriem cât mai frumos, fără “purceluși” și eventual, la matematică, să oferim 2-3 soluții la aceeași problemă. Acele vremuri au trecut. Dar nu ar trebui să fi trecut. Avem nevoie de tineri care să parcurgă TOȚI pașii, nu să sară câte două-trei trepte odată. 

Nu trebuie să ne amăgim cu ideea că sunt mici și pot reține foarte multe și că așa sunt timpurile. Că pot îngurgita informația precum un calculator cu xxx TB. Ideea pe care o scăpăm toți din vedere este că trebuie să și știe să facă ceva cu acele informații, altfel degeaba le-au învățat. Este normal ca la un anumit moment fiecare să-și aleagă calea, dar până atunci există activități, jocuri, cursuri, grupuri unde poți pune în practică, exersa, repeta, etala ceea ce ai memorat. Îmi aduc aminte că aveam ore de sport de câteva ori pe săptămână și abia așteptam.

Să nu râdeți, la mine la școală echipamentul obligatoriu pentru ora de educație fizică era format din: adidași de orice fel, șosete și tricou roșu, pantaloni scurți sau lungi de culoare închisă. Învățam să alergăm, să sărim, să ne rostogolim prin jocuri și concursuri.

Existau profesori/antrenori care ne selecționau direct din școli pentru anumite sporturi: alergare, fotbal, volei, handbal. Bineînțeles că după primele antrenamente îți cam pierea optimismul, iar imaginea de mare purtător al flăcării olimpice în devenire începea să se cam blureze, dar, cu ajutorul antrenorului și al părinților, hotărați dacă continui sau nu. 

Dar asta îți dădea posibilitatea să încerci și să vezi dacă ți se potrivește, dacă ai vreun talent în acea direcție sau nu. Așa ar trebui să fie și acum. Din păcate există extrem de mulți de ”dacă”. Părinții nu mai au timp sau bani (pentru că acum sportul nu se mai face în școală, ci în cluburi particulare unde achiți o taxă), nu mai există figuri emblematice la care să ne raportăm (economia și politicul au rezolvat și problema asta), copiii ori au prea mult de învățat (sistemul educațional e puțin confuz, ca să ne exprimăm elegant), ori prea multe gadgeturi în jur, ca să nu mai amintim de o stare generală de “de mâine sigur începem”.

Mulți am citit "Pe Aripile Vântului" și știm că aceasta este expresia făcută celebră de Scarlett O’Hara, dar pe vremea aceea, viața era mult mai relaxată și mai simplă. Aveam timp să … începem mâine. Acum nu! Acum chiar trebuie să începem ASTĂZI!

Să nu mai amânăm. Unii dintre noi excelează la științele exacte, alții au afinități pentru profilul uman, unii poate că visează să se facă soldați sau polițiști, alții se pricep la sport. Așa cum am mai precizat la începutul acestui mic eseu, ideal ar fi să le putem îmbina pe toate. Nu neapărat în mod egal, dar să avem timp (să ne facem timp) pentru ele. Jocurile Olimpice Antice și soldatul care și-a dat sufletul, la propriu, pe câmpia de la Maraton. Apoi au urmat Jocurile Olimpice moderne. 

Câștigătorii probelor sunt percepuți ca niște semizei și toți participanții, sunt, au fost și vor fi niște modele pentru noi. Sunt oameni care ne determină să ne dorim să excelăm în toate domeniile. Există concursuri, există cluburi sportive, există pur și simplu oameni pasionați care știu să îndrume pe oricine, oricând. Nu trebuie să traversăm lumea pentru a găsi un teren de fotbal.

Nu trebuie să purtăm cele mai noi echipamente sportive. Nu trebuie nici măcar să fim talentați. Trebuie doar să le încercam pe toate sau măcar cât mai multe și să hotărâm ce ne place și ce nu. Mai bine zis, să hotărască ei, copiii, ce le place și ce nu. Prin sport, într-o singură zi, vor cunoaște alți copii, vor descoperi jocuri care le vor dezvoltă abilități utile mai târziu, vor alerga cât pentru câteva zile, vor mânca orice și nu vor mai cere pizza, hamburger și cartofi prăjiți, vor uita pentru câteva ore bune de rețelele de socializare și de jocurile online și vor dormi neîntorși. 

Cu alte cuvinte vreau să cred că putem face mai multe pentru copii, implicit pentru societatea actuală și viitoare. Să găsim timp, să găsim resurse, pentru a le oferi mai multe ore de sănătate.

''Mens sana in corpore sano'' - Roma antică știa ea ce știa… 

Noi promitem să promovăm un stil de viață sănătos pentru copii prin susținerea și dezvoltarea unor programe specifice.

Știai că?

  • Nestlé este membru fondator al programului național “Și eu trăiesc sănătos!” - SETS lansat în 2011 cu obiectivul de a lupta împotriva obezității juvenile.

Află mai multe despre cele 5 promisiuni Nestlé!